Hotărâri CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în ciuda popularității sale, se confruntă deseori cu o înțelegere trunchiată din partea reclamanților a funcției și competenței sale. De mai mulţi ani Curtea este copleşită de numărul de cereri individuale, majoritatea lor (peste 90%) fiind, însă, respinse fără a fi examinate pe fond pentru că nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute de Convenţie.

Statele părţi la Convenţie, precum şi Curtea şi grefa acesteia nu au încetat niciodată să reflecteze asupra adoptării unor măsuri pentru a încerca să facă faţă acestei probleme şi să garanteze o administrare eficientă a justiţiei. La 19 februarie 2010, reprezentanţii celor patruzeci şi şapte de state membre ale Consiliului Europei, toate având obligaţii în temeiul Convenţiei, s-au reunit la Interlaken, în Elveţia, pentru a discuta despre viitorul Curţii, în special despre blocajul datorat afluxului mare de cereri inadmisibile. Într-o declaraţie solemnă, aceştia au reafirmat rolul central al Curţii în sistemul european de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi s-au angajat să îi consolideze eficacitatea, păstrând în acelaşi timp principiul cererii individuale.

Curtea este o instituţie internaţională care, în anumite circumstanţe, poate fi sesizată cu cereri de către persoane ce pretind că drepturile lor, prevăzute în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, au fost încălcate. Curtea nu este nicidecum o instanţă de apel împotriva deciziilor instanţelor naţionale şi nu poate anula sau modifica deciziile acestora, nici nu poate interveni direct în favoarea reclamanților pe lângă autoritatea națională de care se plâng. De asemenea, Curtea nu se poate ocupa de cereri îndreptate împotriva unor persoane particulare sau a unor instituţii private.

Conform art. 35 § 1 din Convenţie, Curtea nu poate fi sesizată decât după ce au fost epuizate în prealabil căile de recurs interne şi în termen de 6 luni începând cu data deciziei definitive interne, după epuizarea tuturor căilor de recurs interne care ar fi putut fi utile. În exercitarea acestor remedii, trebuie să fi respectat regulile de procedură naţionale, mai ales termenele prescrise de acestea. Căile extraordinare de recurs nu intră în această categorie.

Reamintim, în acest context, că reclamanții trebuie să urmeze și reguli stricte de redactare a cererilor. Astfel, orice cerere trebuie să fie scrisă lizibil și în cazul în care, în mod excepțional, o cerere depășește zece pagini (cu excepția anexelor care enumeră documente), reclamantul trebuie să depună, de asemenea, un scurt rezumat. Documentele se atașează în copie, în ordine cronologică, numerotate consecutiv și cu o scurtă descriere (de exemplu, scrisoare, ordin, sentință, etc). Ca regulă generală, toate informaţiile conţinute în documentele trimise grefei, inclusiv informaţiile despre reclamant sau terţi pot fi consultate de către public. În plus, aceste informaţii pot apărea în HUDOC (baza de date a Curţii, accesibilă prin Internet), dacă acestea fac parte dintr-o expunere a faptelor redactată de către Curte în scopul comunicării dosarului către guvernul pârât, sau dintr-o decizie de admisibilitate, de radiere de pe rol sau dintr-o hotărâre. În consecință, reclamanții trebuie să furnizeze detalii privind viaţa lor privată sau cea a terţilor doar dacă acestea sunt esenţiale pentru înţelegerea cauzei. Mai mult, Curtea poate autoriza anonimatul în cazuri excepţionale şi motivate.

Având în vedere că celeritatea și eficiența activității Curții depind într-o mare măsură de calitatea cererilor depuse, de diligența reclamanților și de cooperarea deplină acestora cu Curtea, modificările articolului 47 din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului ce vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2014 se referă la două aspecte esențiale ale cererilor individuale formulate în fața Curții.

În primul rând, toate cererile introduse la Curte trebuie să fie complete și însoțite de copii ale documentelor relevante. Toate cererile incomplete vor fi respinse de către Curte. Această modificare are rolul de a responsabiliza reclamanții încă din etapa depunerii cererii în fața acestui for internațional și de a reduce termenele de examinare a cererilor, efortul de eficientizare a activității Curții devenind unui comun, cooperarea reclamanților și responsabilizarea lor fiind esențiale acestui demers. Aceste formalități minime sunt necesare pentru a permite Grefei Curții să determine de la bun început scopul și natura cauzei, să le identifice în timp util pe cele prioritare și să le proceseze rapid pe cele vădit inadmisibile. Totuși Regula 47 revizuită este una flexibilă, condițiile impuse neputând fi aplicate dacă există o explicație "adecvată" pentru omisiunea de a prezenta o cerere în forma cerută.

A doua modificare se referă la întreruperea termenului în care o cerere poate fi introdusă la Curte, adică, în termen de șase luni de la pronunțarea unei decizii finale și irevocabile. Astfel pentru ca termenul să fie întrerupt, cererea va trebui să fie întocmită în conformitate cu noile condiții prevăzute de articolul 47. Formularul de cerere trebuie să fie trimis Curții, completat în mod corespunzător și însoțit de documentele relevante, în termenul prevăzut de Convenție. Dosarele incomplete nu vor mai întrerupe curgerea termenului de șase luni.

Toate informațiile pertinente cu privire la aceste aspecte vor fi disponibile începând cu data de 1 ianuarie 2014 pe site-ul Curții.

Referințe:

http://www.echr.coe.int/Documents/Admissibility_guide_RON.pdf

http://echr.coe.int/Documents/PO_pack_RON.pdf

http://www.echr.coe.int/Documents/PD_institution_proceedings_ENG.pdf

http://www.echr.coe.int/Documents/Case_processing_ENG.pdf

http://www.echr.coe.int/Documents/50Questions_ENG.pdf

http://www.echr.coe.int/Documents/Questions_Answers_ENG.pdf