<<< Toate categoriile

Neîncălcarea principiului securităţii juridice în situaţia unei singure decizii irevocabile pronunţate în sens contrar jurisprudenţei constante a aceleiaşi curţi de apel - decizia de inadmisibilitate Viorica Printz c. României


JurisClasor CEDO - Martie 2013, 28

Prin decizia de inadmisibilitate din 12 martie 2012 pronunţată în cauza Viorica Printz împotriva României (cererea nr. 14307/05) s-a constatat neîncălcarea de Statul român a prevederilor art. 6 par.1 din Convenţie, sub aspectul pretinsei divergenţe de jurisprudenţă, în materia recalculării pensiilor, ca urmare a intrării în vigoare a Legii 19/2000, la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, precum şi a prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, pentru pretinsa nesocotire a dreptului de a beneficia de o pensie recalculată.

Prezentarea deciziei

Guvernul a concluzionat că problema ridicată în speţă nu se referă la un conflict jurisprudenţial în sine. În acest sens, s-a făcut referire la cele 246 de decizii prezentate în cauza Tivodar (decizia de inadmisibilitate[1] din 2 octombrie 2012, nr. 43502/04), în care Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că, pentru persoanele care s-au pensionat în perioada în cauză, noua lege nu impunea obligaţia recalculării pensiei. Reclamanta a menţionat că ştie să existe alte 100 de hotărâri judecătoreşti cu soluţii diferite de aceea primită în dosarul său, dar a prezentat o singură decizie în sensul celor afirmate.

Astfel, Curtea a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada unei divergenţe de jurisprudenţă „profunde şi persistente” la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, în materia cererilor de recalculare a pensiilor stabilite în baza Legii nr. 3/1977, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. Pentru a verifica dacă pronunţarea unor soluţii diferite în cazuri similare, reprezintă sau nu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, sub aspectul nerespectării principiului securităţii raporturilor juridice, instanţa europeană a analizat în primul rând dacă a existat la nivel intern o divergenţă „profundă şi persistentă”, dacă dreptul intern prevedea un mecanism pentru unificarea acestor practici şi, în ultimul rând, dacă acest mecanism a funcţionat eficient în speţă (Albu şi alţii c. României, 10 mai 2012, par. 34).

Având în vedere că reclamanta a depus doar un singur exemplu de hotărâre judecătorească având o soluţie contrară celei pronunţate în dosarul său de Curtea de Apel Alba Iulia iar Guvernul a anexat un număr de 246 de decizii în sensul respingerii cererii de recalculare a pensiei, pronunţate de aceeaşi curte de apel, CEDO a statuat că hotărârea invocată de reclamant reprezintă un caz excepţional, neputând conduce la încălcarea art. 6 par. 1 din Convenţie, sub aspectul securităţii juridice (Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu c. României, decizia de inadmisibilitate pronunţată la 13 noiembrie 2012, nr. 45312/11).

Totodată, în ceea ce priveşte plângerea reclamantei sub aspectul încălcării prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, respectiv privarea sa de dreptul de a-i fi recalculată pensia, Curtea a constatat că nu reiese faptul că, în perioada în care acţiunea acesteia a fost respinsă, exista o jurisprudenţă bine stabilită a instanţelor interne, în sensul admiterii unor astfel de cereri. Ca atare, reclamanta nu a avut un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie (Albu şi alţii, citată mai sus, par. 47). 

 


[1] Alexandra Neagu, Neîncălcarea principiului securităţii juridice în ipoteza unui număr limitat de decizii irevocabile pronunţate în sens contrar jurisprudenţei constante a aceleiaşi curţi de apel – decizia de inadmisibilitate în cauza Tivodar c. României, Revista JurisClasor CEDO – Octombrie 2012, http://www.hotararicedo.ro.